Sorry for the romanian post…but no other language can best explain what the article expresses 
Ce-a mai ramas din Bucuresti! September 30, 2008
she sends her regards… September 23, 2008
Slow, apparently sad, but not quite….a concert that made me feel, in the entire sense of the word…. Sunday evening/night left me speachless. It rarely happens
Despre o invitatie la dans… September 16, 2008
….si o amintire extrem de puternica. Am citit Invitatia la Vals cand eram mica. Suficient de mica incat sa nu inteleg despre ce sentimente si implicatii si trairi era vorba in carte…. Dar suficient de mare incat sa realizez ca trebuie sa fi fost intense….
Mi-am adus aminte de carte de cateva zile…. E o poveste extraordinar de simpla, dar in acelasi timp foarte complexa. Despre o iubire. O iubire complicata …simpla in esenta, dar pe care au complicat-o inutil cei doi. S-a terminat tragic, a fost genial de frumoasa. A fost una din cartile care mi-a marcat adolescenta, si de abia acum incep sa o inteleg mai bine.
Imi aduc aminte parca era ieri de profa de romana. Cea mai severa profa din liceu, cu toate ca noi eram la mate-fizica….Munceam la eseuri, fise, comentarii, lectura particulara mai mult decat la mate, fizica sau orice alta materie de profil….imi aduc aminte cand ne-a recoamandat cartea, nu avea nici o legatura cu materia…dar ne-a zis ( cum obisnuia sa ne dea “sfaturi de viata”) ca poate vrem si noi sa intelegem o iubire din carti…. Doamna Dobrescu a fost un adevarat profesor.
Dar pana una alta, Invitatia la Vals, de Mihail Drumes…..
” Mereu ma osteneam sa-ti plac, sa fiu aceea pe care o cautai, si cu cat vroiam mai mult, cu atat mi se parea ca eram mai putin” – Invitatia la vals
Emotie de toamna September 2, 2008
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare. (N. Stanescu)
